Mistrețul este un mamifer ungulat masiv, cu un corp puternic acoperit de blană aspră, cenușiu-brună, mai închisă pe spate și mai deschisă pe părțile laterale și ventrale. Prezintă o cocoașă musculară pronunțată în zona umerilor, coadă scurtă și bot alungit, adaptat pentru săpatul în sol în căutare de hrană. Masculii maturi dezvoltă colți proveniți din incisivii submaxilari, folosiți atât în lupta pentru teritoriu, cât și pentru apărare.
Obiceiuri
Mistreții sunt în principal activi în timpul crepuscului și nopții târzii, deși în zone mai puțin vânate pot fi văzuți și ziua. Trăiesc în grupuri familiale („căprenii”) formate din femele adulte și pui, în timp ce masculii maturi adesea se separă și vânează solitar. Se hrănesc prin răscolirea frunzișului și a pământului cu botul, consumând atât materie vegetală (rădăcini, bulbi, fructe, rădăcini), cât și prăzi mici (nevertebrate, reptile, rozătoare).
Reproducere
Femelele ating maturitatea sexuală în jur de 7–10 luni, iar rutul are loc odată cu semnalul vegetal de primăvară. Ciclu estral de 21–23 zile, cu o singură perioadă de caldură pe sezon; gestația durează aproximativ 115 zile, rezultând de obicei 4–6 purcei per naștere, pe care mama îi alăptează timp de circa 3–4 luni.
Distribuție
Mistrețul este nativ în regiunile împădurite și pajiștii din Eurasia și nordul Africii, de la Insulele Britanice și Peninsula Iberică până în Siberia și nordul Iranului. De asemenea, a fost introdus în America de Nord, America de Sud și Oceania, unde formează populații ferale adaptate la habitate diverse, de la păduri temperate până la zone agricole și subtropicale.
