Păunul indian este o pasăre impresionantă, cu dimorfism sexual pronunțat: masculul (păun) are un penaj de un albastru metalic intens pe gât şi piept, un creştet în formă de evantai şi un „tren” ornamental compus din pene superioare ale cozii cu ocazional până la 200–230 cm lungime, cu pete oculare colorate în verde, albastru şi cupru, pe când femela (pauniţă) prezintă un penaj maroniu–pal şi biban alb sub ochi, fără tren. Corpurile lor măsoară între 100–120 cm de la cioc până la baza cozii, masculii cântărind în medie 4,1–5,2 kg, iar femelele 2,7–4,1 kg, adaptări care le permit atât mersul terestru rapid, cât şi zborul limitat spre cuibărit sau evadarea de prădători.
Obiceiuri
Păunii pentruforăsează dimineaţa în grupuri mici numite „mustere”, căutând fructe, seminţe şi nevertebrate, se scaldă în praf la amurg, petrec ziua sub vegetaţie şi se adăpostesc noaptea în copaci sau pe stânci pentru a evita prădătorii; comunică prin chemări puternice şi deplasări lente, rareori zburând, preferând alergarea în subarboret.
Reproducere
Se împerechează în sezonul cald (aprilie–octombrie), păunii formând haremuri poliginice în care fiecare mascul atrage 3–5 femele prin fluturarea trenului. Femela depune în cuiburi terestre mici 4–8 ouă (rareori până la 10), pe care le incubează singură circa 28–30 de zile; puii eclozează precociali, acoperiţi cu puf, capabili să urmărească mama la câteva ore după eclozare, dar rămân protejaţi de aceasta până la 9 luni.
Distribuție
Nativ din subcontinentul indian (India, Pakistan, Sri Lanka, Nepal, Bangladesh şi Myanmar), păunul indian a fost introdus de om în numeroase regiuni din lume—including America de Nord, Europa şi Oceania—unde se găseşte în parcuri, grădini zoologice şi ferme ecvestre, adaptându-se la habitate deschise cu copaci şi arbuşti pentru adăpost şi hrănire.
