Muflonul este o specie de oaie sălbatică, considerată strămoș al tuturor raselor de oi domestice, cu blană scurtă de culoare între roșu-maroniu închis și castaniu-roșcat, având o bandă dorsală întunecată și o pată mai deschisă pe partea laterală. Berbecii prezintă coarne puternice, spiralate într-o rotație aproape completă (până la 85 cm lungime), în timp ce unele femele pot fi cornute sau polled (lipsite de coarne). Muflonii au o statură robustă, cu înălțime la umăr de circa 0,9 m și lungime corporală între 110–145 cm de la cap la coadă. Corpul este adaptat la viața pe stânci și terenuri accidentate: picioare lungi și robuste, ochi ascuțiți și urechi sensibile ajută la detectarea prădătorilor.
Obiceiuri
Muflonii sunt diurni și sociali, organizându-se în turme mici conduse de o femelă senioră în afara sezonului de reproducere, iar în timpul rutului de toamnă berbecii luptă pentru accesul la oițe, stabilind un sistem riguros de dominanță. Se hrănesc cu iarbă, frunze și crenguțe, păscând în special dimineața și seara, și se refugiază rapid pe stânci în caz de pericol.
Reproducere
Maturitate sexuală la 2–4 ani; rugiunea are loc în octombrie–noiembrie, când berbecii stabilesc ierarhii de dominanță prin ciocniri de coarne; femelele rămân însărcinate aproximativ 5 luni și nasc 1–2 miei în martie–aprilie, care sunt alăptați de mamă și pot fugi la scurt timp după naștere.
Distribuție
Muflonii sălbatici se găsesc în regiunea Caucazului (sud-estul Turciei, Armenia, Azerbaidjan), în Munții Zagros și Alborz din vestul Iranului și insula Cipru (unde au fost introduși neolitic); populații ferale au fost răspândite ulterior în Europa de Sud și Centrală prin introduceri umane.
