Bufnița este o pasăre de pradă nocturnă, de talie medie și trup robust, cu un cap rotunjit lipsit de ciocuri exterioare („țepi”), un penaj ce variază între morfe de maro-roșcat și gri-cenușiu și un disc facial uniform, cu ochi mari și întunecați. Aripile scurte și late îi permit zboruri silențioase, iar adaptările auditive (urechi asimetrice și neuronii auditivi numeroși) îi conferă abilitatea de a localiza prada în întuneric.
Obiceiuri
Bufnița este preponderent nocturnă și solitară, petrecând ziua în cuiburi naturale (găuri de copac, cuiburi abandonate de corvide sau scorburile stâncilor) și vânând de pe un perchoir prin lansare bruscă asupra rozătoarelor, păsărilor mici și ocazional nevertebratelor; este teritoriala, menținând același areal pe tot parcursul anului și reacționând agresiv la intruși prin chemări hohotitoare.
Reproducere
Bufnițele ating maturitatea sexuală la aproximativ un an; cuplurile sunt, în general, monogame pe viață și își apără teritoriul împreună. Împerecherea are loc primăvara, femela depune 2–4 ouă într-un cuib natural, iar incubația durează circa 28–35 de zile, în timpul căreia masculul aduce hrană femelei și puilor nou-născuți.
Distribuție
Această specie este răspândită în pădurile temperate și mixte din Europa (de la Peninsula Iberică până în Scandinavia și vestul Rusiei), Occidentul Siberiei și părți din nord-vestul Africii, fiind adaptată și zonelor urbane cu parcuri și cimitire care oferă habitate împădurite și surse de apă.
